troncán, troncáni, s.m. (reg.) animal bătrân, slab.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
troncán și truncán, -ă s. (d. trunchĭ, adică „greŭ, robust”). Fam. Copil robust: un troncan de băĭat, o troncană de gată. – Tru- în Doĭna, 1, 15.
Sursa: Dicționaru limbii românești