Am găsit 16 definiții pentru cuvantul/cuvintele tron:

TRON2, tronuri, s. n. 1. (Pop.) Ladă în care țăranii își păstrează diverse obiecte, mai ales de îmbrăcăminte. 2. (Reg.) Sicriu. – Din germ. dial. Truh(e)n.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


TRON1, tronuri, s. n. Scaun, jeț (sculptat și împodobit) pe care stau monarhii la ceremonii; p. ext. simbol al domniei. ◊ Expr. A se urca (sau a se sui) pe tron = a ocupa domnia, a fi încoronat ca monarh. ♦ Fig. Puterea suverană a monarhilor; domnie. ♦ Scaun, jeț special pe care stau prelații (sau suveranii) în timpul unor ceremonii religioase. – Din fr. trône.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

-TRON Element secund de compunere savantă care introduce în termeni sensul de „tub cu vid, accelerator de particule atomice”. [< engl. -tron].
Sursa: Dicționar de neologisme

TRON s.n. Scaun, jeț special împodobit pe care stau monarhii la ceremonii; scaunul domniei; (p. ext.) simbol al puterii regale, al domniei. ♦ (Fig.) Puterea suverană a monarhilor; domnie. [Cf. lat. thronus, gr. thronos, fr. trône].
Sursa: Dicționar de neologisme

TRON1 s. n. 1. scaun, jeț special împodobit pe care stau monarhii la ceremonii. ◊ (fig.) simbol al puterii regale, al domniei. 2. (fig.) puterea suverană a monarhilor; domnie. 3. (astrol.) semn diurn atribuit unei plante. (< fr. trône, lat. thronus, germ. Throns)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

-TRON2 elem. „tub cu vid, accelerator de particule elementare”. (< engl. -tron, cf. gr. /elek/tron, chihlimbar)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

tron (-nuri), s. n. – Cufăr, ladă. Germ. Truhe, dialectal Truh(e)n (Tiktin; cf. Cihac, II, 243). – Der. troneci, s. n. (tronișor; sertar).
Sursa: Dicționarul etimologic român

tron (-nuri), s. n. – Scaun, jilț domnesc. Fr. trône.Der. întrona, vb. (a pune pe tron, a înscăuna); detrona, vb., din fr. détrôner.
Sursa: Dicționarul etimologic român

tron, tronuri s. n. closet.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

tron (jeț, ladă) s. n., pl. trónuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

1) tron n., pl. urĭ și oane (germ. dial. truhen, truhn, ladă; pol. truna, trunna, trumna, secriŭ [!]). Ban. Olt. Trans. Secriŭ. Munt. vest. Ladă de ținut lucrurĭ maĭ scumpe.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) *tron n., pl. urĭ (vgr. thrónos. V. tîrnosesc). Scaun de ceremonie al suveranilor. Fig. Puterea suverană: a aspira la tron. A te sui pe tron, a ajunge la domnie.
Sursa: Dicționaru limbii românești

tron n. 1. scaun înalt pe care șade un suveran în zilele de ceremonie; 2. fig. putere suverană: a aspira la tron.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

tron n. 1. ladă mică cât încape de capul patului de-a curmezișul făcută din scânduri de fag, cu flori negre pe el: legătura cu hainele puse într’un tron ISP.; 2. coșciug (în Oltenia și în Ardeal). [Și troană Tr. cf. pol. TRUNA, ladă, coșciug].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TRON1, tronuri, s. n. Scaun, jeț (sculptat și împodobit) pe care stau monarhii la ceremonii; p. ext. simbol al domniei. ◊ Expr. A se urca (sau a se sui) pe tron = a ocupa domnia, a fi încoronat ca monarh. ♦ Fig. Puterea suverană a monarhilor; domnie. ♦ Scaun, jeț special pe care stau prelații (sau suveranii) în timpul unor ceremonii religioase. – Din fr. trône.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TRON2, tronuri, s. n. 1. (Pop.) Ladă în care țăranii își păstrează diverse obiecte, mai ales de îmbrăcăminte. 2. (Reg.) Sicriu. – Din germ. dial. Truh(e)n.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)