Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele trompă:

TRÓMPĂ, trompe, s. f. 1. Excrescență cărnoasă în formă de tub, care prelungește nasul la elefant, la tapir etc. și care servește la pipăit și la apucat. ♦ Prelungire a capului sau a gurii la unele animale nevertebrate (care servește la supt). 2. Canal prin care se elimină ovulele formate în ovar. 3. (În sintagma) Trompa lui Eustache = canal interior al urechii, care face legătura între timpan și faringe. 4. Aparat folosit pentru ventilarea sau evacuarea gazelor dintr-un recipient, dintr-o încăpere etc., pentru a realiza un vid. 5. Element de construcție în formă de boltă trunchiată, înlesnind de obicei trecerea de la un plan pătrat la un plan poligonal sau circular. – Din fr. trompe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


TRÓMPĂ s.f. 1. Prelungire cărnoasă în formă de tub a nasului unor animale ca elefantul, tapirul etc. ♦ Organ în formă de tub, adaptat pentru supt, la unele insecte. ♦ Conductă, canal prin care se elimină celulele sexuale formate în ovar; oviduct. ♦ Trompa lui Eustache = canal interior al urechii care face legătura între timpan și faringe. 2. (Tehn.) Aparat folosit pentru evacuarea gazelor dintr-un recipient. 3. (Arhit.) Element de construcție, în formă de boltă trunchiată, înlesnind de obicei trecerea de la un plan pătrat la un plan octogonal. [< fr. trompe, cf. germ. Trumpa].
Sursa: Dicționar de neologisme

TRÓMPĂ s. f. 1. prelungire cărnoasă a nasului la elefant, tapir etc., pentru prinderea hranei și pentru apărare. ◊ organ adaptat pentru supt, la unele insecte. 2. canal prin care se elimină celulele sexuale formate în ovar; oviduct; salpinx. ♦ Trompa lui Eustache = canal interior al urechii între timpan și faringe. 3. (tehn.) carcasă metalică în care se montează lagărele unui arbore. ◊ aparat de laborator, din sticlă, pentru evacuarea aerului dintr-un recipient. 4. (arhit.) boltă de colț în consolă pentru susținerea unui element în relief față de planul fațadei. ◊ element de construcție, boltă trunchiată, înlesnind trecerea de la un plan pătrat la unul octogonal. (< fr. trompe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

trompă, trompe s. f. (glum.) 1. nas mare. 2. cordon de aspirator.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

trómpă (organ) s. f., g.-d. art. trómpei; pl. trómpe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*trómpă f., pl. e (fr. trompe, d. vgerm. trumpe. V. trombă). Trompetă, trîmbiță (Rar). Trombă, proboscidă, bot (la elefant și la insecte). Arh. Boltă truncheată. Anat. Un conduct interior al urechiĭ. Trompa luĭ Eustațiŭ, un canal p. aer între gură și timpan.
Sursa: Dicționaru limbii românești

trompă f. 1. țeavă recurbată de aramă ce servă de sunat la vânătoare; 2. trâmbiță: trompa de moarte purtătoare EM.; 3. botul prelungit al elefantului; 4. Arhit. porțiune răsărită a bolții care susține un turnuleț; 5. Anat. trompa lui Eustațiu, conduct ce pune în comunicațiune timpanul urechii cu cavitatea posterioară a foselor nazale.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TRÓMPĂ, trompe, s. f. 1. Excrescență cărnoasă în formă de tub, care prelungește nasul la elefant, la tapir etc. și care servește la pipăit și la apucat. ♦ Prelungire a capului sau a gurii la unele animale nevertebrate (care servește la supt). 2. Canal prin care se elimină ovulele formate în ovar. 3. (în sintagma) Trompa lui Eustache = canal interior al urechii, care face legătura între timpan și faringe. 4. Aparat folosit pentru ventilarea sau evacuarea gazelor dintr-un recipient, dintr-o încăpere etc., pentru a realiza un vid. 5. Element de construcție în formă de boltă trunchiată, înlesnind de obicei trecerea de la un plan pătrat la un plan poligonal sau circular. – Din fr. trompe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)