Am găsit 18 definiții pentru cuvantul/cuvintele trombon:

TROMBÓN, tromboane, s. n. 1. Instrument muzical de suflat făcut din alamă, mai mare decât trompeta, cu timbrul mai aspru și mai puternic decât aceasta. 2. (Fam. și peior.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). 3. (Fam.; la pl.) Minciuni; păcăleli, exagerări. – Din fr. trombone.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


TROMBÓN s.n. Instrument muzical de suflat, din alamă, mult mai mare decât trompeta. [< fr., engl. trombone].
Sursa: Dicționar de neologisme

TROMBÓN s. n. 1. instrument muzical de suflat, dintr-un tub conic de alamă, în U, care produce sunete de înălțimi diverse prin modificarea lungimii coloanei de aer cu ajutorul unei culise sau al unui sistem de ventile. 2. (fam.; pl.) minciuni; păcăleli. (< fr. tromboane)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

trombon, tromboane s. n. minciună, păcăleală
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

trombón1 (muzicant) (rar) s. m., pl. trombóni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

trombón2 (instrument, joc de cărți, minciună) s. n., pl. tromboáne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*trombón n., pl. oane (fr. trombone, tromblon, d. it. trombone). Durdă cu țeavă răzbuzată ca o trompetă. Un fel de trompetă care se poate lungi orĭ scurta și care se întrebuințează în fanfară.
Sursa: Dicționaru limbii românești

trombon n. trâmbiță mare, compusă din 4 brațe îmbucate unele într’altele, ce se lungesc sau se scurtează după voie spre a produce sunete diferite. ║ m. muzicant care cântă din trombon.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TROMBÓN, tromboane, s. n. 1. Instrument muzical de suflat făcut din alamă, mai mare decât trompeta, cu timbrul mai aspru și mai puternic decât aceasta. 2. (Fam. și peior.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). 3. (Fam.; la pl.) Minciuni; păcăleli, exagerări. – Din fr. trombone.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TROMBÓN, tromboane, s. n. 1. Instrument muzical de suflat făcut din alamă, mai mare decât trompeta, cu timbrul mai aspru și mai puternic decât aceasta. 2. (Fam. și peior.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). 3. (Fam.; la pl.) Minciuni; păcăleli, exagerări. – Din fr. trombone.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

TROMBÓN s.n. Instrument muzical de suflat, din alamă, mult mai mare decât trompeta. [< fr., engl. trombone].
Sursa: Dicționar de neologisme

TROMBÓN s. n. 1. instrument muzical de suflat, dintr-un tub conic de alamă, în U, care produce sunete de înălțimi diverse prin modificarea lungimii coloanei de aer cu ajutorul unei culise sau al unui sistem de ventile. 2. (fam.; pl.) minciuni; păcăleli. (< fr. tromboane)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

trombon, tromboane s. n. minciună, păcăleală
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

trombón1 (muzicant) (rar) s. m., pl. trombóni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

trombón2 (instrument, joc de cărți, minciună) s. n., pl. tromboáne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*trombón n., pl. oane (fr. trombone, tromblon, d. it. trombone). Durdă cu țeavă răzbuzată ca o trompetă. Un fel de trompetă care se poate lungi orĭ scurta și care se întrebuințează în fanfară.
Sursa: Dicționaru limbii românești

trombon n. trâmbiță mare, compusă din 4 brațe îmbucate unele într’altele, ce se lungesc sau se scurtează după voie spre a produce sunete diferite. ║ m. muzicant care cântă din trombon.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TROMBÓN, tromboane, s. n. 1. Instrument muzical de suflat făcut din alamă, mai mare decât trompeta, cu timbrul mai aspru și mai puternic decât aceasta. 2. (Fam. și peior.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). 3. (Fam.; la pl.) Minciuni; păcăleli, exagerări. – Din fr. trombone.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)