tróhot, tróhoturi, s.n. (reg.) așternut nestrâns.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
tróhot n., pl. urĭ și e (rus. truhá, sfărămătură de fîn. V. și trușnic, tuhoc, stroh). Mold. Munt. Iron. Stroh, așternut nestrîns.
Sursa: Dicționaru limbii românești