TRICÓ s. n. v. tricou.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TRICO1 Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) păr”, „pilos”. [Var. triho-. / < it. trico-, fr. tricho-, cf. gr. thrix, trichos].
Sursa: Dicționar de neologisme
TRICO2 v. triho2.
Sursa: Dicționar de neologisme
TRICÓ s.n. v. tricou.
Sursa: Dicționar de neologisme
TRICO-, -TRICHÍE, -TRÍH elem. „păr, pilozitate”, „cil, flagel”. (< fr. tricho-, -trichie, -triche, cf. gr. thrix, thrikhos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
TRICÓ s. n. v. tricou.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)