TRIANGULÁ, triangulez, vb. I. Tranz. A măsura prin triangulație; a împărți un teren în triunghiuri pentru a-i stabili suprafața. [Pr.: tri-an-] – Din fr. trianguler.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TRIANGULÁ vb. I. tr. A măsura prin triangulație; a face triangulația unei regiuni, a unei țări etc. [Pron. tri-an-. / < fr. trianguler].
Sursa: Dicționar de neologisme
TRIANGULÁ vb. tr. a executa lucrări prin metoda triangulației; a face triangulația unei regiuni, a unei țări etc. (< fr. trianguler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
triangulá (a ~) (tri-an-) vb., ind. prez. 3 trianguleázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TRIANGULÁ, triangulez, vb. I. Tranz. A măsura prin triangulație; a împărți un teren în triunghiuri pentru a-i stabili suprafața. [Pr.: tri-an-] – Din fr. trianguler.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)