Am găsit 13 definiții pentru cuvantul/cuvintele trena:

TRENÁ, pers. 3 trenează, vb. I. Intranz. (Livr.) 1. (Despre acțiuni) a se desfășura cu încetineală; a se tărăgăna, a se lungi. 2. (Rar; despre lucruri) A zăcea undeva, uitat sau lăsat din neglijență. – Din fr. traîner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


TRENÁ vb. I. intr. 1. (Despre lucruri) A zăcea undeva uitat, părăsit, lăsat din neglijență. 2. (Despre acțiuni) A se desfășura cu încetineală; a lâncezi, a tărăgăna. [< fr. traîner].
Sursa: Dicționar de neologisme

TRENÁ vb. intr. 1. (despre lucruri) a zăcea undeva uitat, părăsit, lăsat din neglijență. 2. (despre acțiuni) a se desfășura cu încetineală; a lâncezi, a tărăgăna. (< fr. traîner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

trená (a ~) vb., ind. prez. 3 treneáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

TRENÁ, pers. 3 trenează, vb. I. Intranz. (Livr.) 1. (Despre acțiuni) A se desfășura cu încetineală; a se tărăgăna, a se prelungi. 2. (Rar; despre lucruri) A zăcea undeva, uitat sau lăsat din neglijență. – Din fr. traîner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TRÉNĂ, trene, s. f. 1. Partea de dinapoi a unor rochii, care se târăște pe jos; coadă lungă la o rochie. ◊ Expr. A duce trena = a urmări (pe cineva) pretutindeni, a se ține scai de cineva. 2. Viteză cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistă etc. ◊ Expr. A duce trena = a conduce plutonul concurenților într-o cursă atletică, ciclistă etc. – Din fr. traîne.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

TRÉNĂ s.f. Coadă lungă a unei rochii, care atârnă pe jos. ♦ Viteza cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistă etc. ◊ A duce trena = a conduce plutonul concurenților într-o cursă sportivă; a fi în frunte; trenă falsă = inițiativă aparentă a unui atlet sau a unui ciclist, în scopul derutării adversarilor din cursă. [< fr. traîne].
Sursa: Dicționar de neologisme

TRÉNĂ1 s. f. 1. partea din spate a unei rochii care se târăște pe jos. 2. ~ de condensare = dâră de picături pe care o lasă în urma sa un avion prin condensarea vaporilor suprasaturați din mediul gazos străbătut. (< fr. traîne)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

TRÉNĂ2 s. f. viteză cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistică etc. ♦ a duce ă = a) a merge în urma unui grup de persoane; b) a conduce plutonul concurenților într-o cursă sportivă; ~ falsă = inițiativă aparentă a unui atlet, a unui ciclist, în scopul derutării adversarilor din cursă. (< fr. traîn)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

trénă s. f., g.-d. art. trénei; pl. tréne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*trénă f., pl. e (fr. traîne, d. traîner, a tîrîi). Coadă de rochie.
Sursa: Dicționaru limbii românești

trenă f. coadă lungă de rochie (= fr. traîne).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TRÉNĂ, trene 1. Partea din spate, prelungită, a unor rochii, care se târăște pe jos; coadă lungă la o rochie. ◊ Expr. A duce trena = a urmări (pe cineva) pretutindeni, a se ține scai de cineva. 2. Viteză cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistă etc. ◊ Expr. A duce trena = a conduce plutonul concurenților într-o cursă atletică, ciclistă etc, – Din fr. traîne.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)