TREIERÍȘ, treierișuri, s. n. Treierat. [Pr.: tre-ie-] – Treiera + suf. -iș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a treieríș s. n., pl. treieríșuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
treĭeríș n., pl. urĭ. Acțiunea și timpu treĭerăriĭ: treĭerișu grîuluĭ, la treĭeriș. V. seceriș.
Sursa: Dicționaru limbii românești
TREIERÍȘ, treierișuri, s. n. Treierat. [Pr.: tre-ie-] – Treiera + suf. -iș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)