Am găsit o definiție pentru cuvantul/cuvintele trebuie:

trébuĭe (rar -ĭéște), a v. impers. (vsl. triebovati, a trebui, d. trĭebŭ, necesar; sîrb. trebati, drebováti, rus. trébovatĭ). E necesar, e de nevoĭe: trebuĭe să facĭ așa. Se cuvine, merită: așa-ĭ trebuĭe hoțuluĭ. A-țĭ trebui, 1. a avea nevoĭe: îmĭ trebuĭe un topor, 2. a ți se cuveni, a merita: îțĭ trebuĭe o bătaĭe în cît [!] să rămîĭ lat ! Trebuĭe să (în Munt. Trans. trebuĭe că), probabil că, de sigur [!] că: trebuĭe să fi ploŭat (în Munt. Trans. trebuĭe că a ploŭat) undeva dacă e așa de răcoare. – În Ban. trăbuĭe. În Ps. S. 15, 2, „a cere”: burătățile [!] (bunătățile) mele nu trebuĭeștĭ [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești


Forme flexionare:

trebuie - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul trebui

trebuie - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul trebui

trebuie - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul trebui

trebuie - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul trebui

trebuie - Verb, Imperativ, persoana a II-a, singular - pentru cuvantul trebui