TRAPÍST, (1) trapiști, s. m. (2) (rar) trapiste, s. n. 1. S. m. Membru al unui ordin călugăresc catolic. 2. S. n. Brânză fabricată (odinioară numai de trapiști 1) după un procedeu special de fermentare. [Var.: (2) trapístă s. f.] – Din fr. trappiste.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TRAPÍST s.m. Călugăr dintr-un ordin monahal catolic întemeiat în sec. XVII, care avea un regulament deosebit de sever (interzicerea cărnii și a peștelui, obligativitatea muncilor manuale, izolarea completă etc.). // s.n. Brânză fabricată după un procedeu special de fermentare. [Pl. -iști; -turi s.n., var. trapistă s.f. / < fr. trappiste, it. trappista].
Sursa: Dicționar de neologisme
TRAPÍST I. s. m. călugăr dintr-un ordin monahal catolic întemeiat în sec. XVII, care avea un regulament deosebit de sever. II. s. n. brânză fabricată după un procedeu special de fermentare. (< fr. trappiste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
trapíst1 (călugăr) s. m., pl. trapíștiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită trapíst2 (brânză) s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *trapíst m. (fr. trappiste). Călugăr catolic din ordinu cel maĭ auster, care a fost fundat [!] la 1140 în Francia și a fost reformat la 1662 de abatele de Rancé. Trapiștiĭ nu vorbesc între eĭ de cît [!] p. serviciŭ (p. a da și a primi ordine) și nu ĭese din mînăstire nicĭ-odată !
Sursa: Dicționaru limbii românești
TRAPÍST, (1) trapiști, s. m., (2) s. n. 1. S. m. Membru al unui ordin călugăresc catolic. 2. S. n. Brânză fabricată (odinioară numai de trapiști 1) după un procedeu special de fermentare. [Var.: (2) trapístă s. f.] – Din fr. trappiste.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
TRAPÍST, (1) trapiști, s. m. (2) (rar) trapiste, s. n. 1. S. m. Membru al unui ordin călugăresc catolic. 2. S. n. Brânză fabricată (odinioară numai de trapiști 1) după un procedeu special de fermentare. [Var.: (2) trapístă s. f.] – Din fr. trappiste.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TRAPÍST s.m. Călugăr dintr-un ordin monahal catolic întemeiat în sec. XVII, care avea un regulament deosebit de sever (interzicerea cărnii și a peștelui, obligativitatea muncilor manuale, izolarea completă etc.). // s.n. Brânză fabricată după un procedeu special de fermentare. [Pl. -iști; -turi s.n., var. trapistă s.f. / < fr. trappiste, it. trappista].
Sursa: Dicționar de neologisme
TRAPÍST I. s. m. călugăr dintr-un ordin monahal catolic întemeiat în sec. XVII, care avea un regulament deosebit de sever. II. s. n. brânză fabricată după un procedeu special de fermentare. (< fr. trappiste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
trapíst1 (călugăr) s. m., pl. trapíștiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită trapíst2 (brânză) s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *trapíst m. (fr. trappiste). Călugăr catolic din ordinu cel maĭ auster, care a fost fundat [!] la 1140 în Francia și a fost reformat la 1662 de abatele de Rancé. Trapiștiĭ nu vorbesc între eĭ de cît [!] p. serviciŭ (p. a da și a primi ordine) și nu ĭese din mînăstire nicĭ-odată !
Sursa: Dicționaru limbii românești
TRAPÍST, (1) trapiști, s. m., (2) s. n. 1. S. m. Membru al unui ordin călugăresc catolic. 2. S. n. Brânză fabricată (odinioară numai de trapiști 1) după un procedeu special de fermentare. [Var.: (2) trapístă s. f.] – Din fr. trappiste.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
TRAPÍST, (1) trapiști, s. m. (2) (rar) trapiste, s. n. 1. S. m. Membru al unui ordin călugăresc catolic. 2. S. n. Brânză fabricată (odinioară numai de trapiști 1) după un procedeu special de fermentare. [Var.: (2) trapístă s. f.] – Din fr. trappiste.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TRAPÍST s.m. Călugăr dintr-un ordin monahal catolic întemeiat în sec. XVII, care avea un regulament deosebit de sever (interzicerea cărnii și a peștelui, obligativitatea muncilor manuale, izolarea completă etc.). // s.n. Brânză fabricată după un procedeu special de fermentare. [Pl. -iști; -turi s.n., var. trapistă s.f. / < fr. trappiste, it. trappista].
Sursa: Dicționar de neologisme
TRAPÍST I. s. m. călugăr dintr-un ordin monahal catolic întemeiat în sec. XVII, care avea un regulament deosebit de sever. II. s. n. brânză fabricată după un procedeu special de fermentare. (< fr. trappiste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
trapíst1 (călugăr) s. m., pl. trapíștiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită trapíst2 (brânză) s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *trapíst m. (fr. trappiste). Călugăr catolic din ordinu cel maĭ auster, care a fost fundat [!] la 1140 în Francia și a fost reformat la 1662 de abatele de Rancé. Trapiștiĭ nu vorbesc între eĭ de cît [!] p. serviciŭ (p. a da și a primi ordine) și nu ĭese din mînăstire nicĭ-odată !
Sursa: Dicționaru limbii românești
TRAPÍST, (1) trapiști, s. m., (2) s. n. 1. S. m. Membru al unui ordin călugăresc catolic. 2. S. n. Brânză fabricată (odinioară numai de trapiști 1) după un procedeu special de fermentare. [Var.: (2) trapístă s. f.] – Din fr. trappiste.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)