Am găsit 16 definiții pentru cuvantul/cuvintele trapa:

trapá, pers. 3 sg. trápă, vb. I (înv.; despre cai) a merge la trap.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme


TRAPÁ, pers. 3 trapează, vb. I. Intranz. (Rar, despre cai) A merge în trap. – Din trap2.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

trapà v. a porni în trap: caii ce saltă ’n loc și trapă AL. [Onomatopee (v. tropăì)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

trapá, pers. 3 sg. trápă, vb. I (înv.; despre cai) a merge la trap.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

TRAPÁ, pers. 3 trapează, vb. I. Intranz. (Rar, despre cai) A merge în trap. – Din trap2.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

trapà v. a porni în trap: caii ce saltă ’n loc și trapă AL. [Onomatopee (v. tropăì)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

trapá, pers. 3 sg. trápă, vb. I (înv.; despre cai) a merge la trap.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

TRAPÁ, pers. 3 trapează, vb. I. Intranz. (Rar, despre cai) A merge în trap. – Din trap2.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

trapà v. a porni în trap: caii ce saltă ’n loc și trapă AL. [Onomatopee (v. tropăì)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TRÁPĂ, trape, s. f. 1. Ușă, capac etc. fixat în plan orizontal, care închide o deschizătură practicată la nivelul solului, într-un planșeu, în puntea unei nave etc. ♦ Deschizătură pe care o acoperă o trapă (1); spec. deschidere verticală în podiumul unei scene, servind la apariția și dispariția unor personaje. 2. Acoperământ al unei capcane pentru prinderea în stare vie a animalelor. – Din fr. trappe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

TRÁPĂ s.f. 1. Ușă orizontală cu care se acoperă o deschizătură în podeaua unei scene etc. ♦ Capac rabatabil sau culisant care acoperă o deschizătură în podeaua unei nave, a unui avion etc., permițând controlul diverselor piese și instalații dispuse sub podea. ♦ Deschizătură pe care o acoperă un asemenea capac. 2. Falsă acoperitură pusă la o capcană pentru prinderea în stare vie a animalelor. [< fr. trappe].
Sursa: Dicționar de neologisme

TRÁPĂ s. f. 1. capac rabatabil sau culisant care acoperă o deschizătură în podeaua unei scene, a unui vagon, a unei (aero)nave etc.; deschizătură pe care o acoperă un asemenea capac. 2. acoperământ discret pus la o capcană pentru prinderea în stare vie a animalelor. (< fr. trappe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

trápă s. f., g.-d. art. trápei; pl. trápe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*trápă f., pl. e (fr. trappe, de orig. germ., ca și rom. trampolin, trambalez și draghină). Barb. Chepeng, clapă orizontală, ca la o capcană de animale marĭ saŭ pe o scenă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

trapă f. tarabă, oblon: închide trapa AL. (= fr. trappe).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TRÁPĂ, trape, s. f. 1. Deschidere într-o podea sau într-un tavan pentru accesul într-o pivniță, sub podiumul unei scene, într-un pod etc.; ușă orizontală a acestei deschideri; chepeng. ♦ Spec. Deschidere de control sub podeaua unui teatru, a unui vapor etc. 2. Acoperământ al unei capcane pentru prinderea în stare vie a animalelor. – Din fr. trappe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)