TRANȘÉE, tranșee, s. f. Șanț adânc, uneori întărit și apărat de o rețea de sârmă ghimpată, folosit în război ca adăpost. ♦ Șanț sau săpătură de lungime mare, executate în anumite scopuri tehnice. [Pr.: -șe-e] – Din fr. tranchée.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TRANȘÉE s.f. Șanț de dimensiuni relativ mari, care folosește în război ca adăpost. ♦ Șanț, excavație, săpătură în pământ executată pentru lucrări tehnice. [Pron. -șe-e, var. tranșeu s.n. / < fr. tranchée].
Sursa: Dicționar de neologisme
TRANȘÉE s. f. 1. șanț îngust și lung care protejează în război pe luptători de focul inamic. 2. excavație, săpătură în pământ executată pentru lucrări tehnice. (< fr. tranchée)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
tranșée s. f., art. tranșéea, g.-d. art. tranșéei; pl. tranșée, art. tranșéeleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TRANȘÉE, tranșee, s. f. Șanț îngust cu parapete și locașuri de tragere, care oferă protecție împotriva focului inamic. ♦ Șanț sau săpătură de lungime mare, executate în anumite scopuri tehnice. [Pr.: -șe-e] – Din fr. tranchee.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
tranșee - Substantiv neutru, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul tranșeu
tranșee - Substantiv neutru, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul tranșeu