Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele transport:

TRANSPÓRT, transporturi, s. n. 1. Faptul de a transporta. ♦ (La pl.) Ramură a economiei naționale cuprinzând totalitatea mijloacelor rutiere, aeriene și navale care asigură circulația bunurilor și a persoanelor. 2. Totalitatea bunurilor sau a persoanelor care sunt transportate la un moment dat și în condiții determinate. 3. Fig. (Livr.) Uitare de sine cauzată de emoție, de entuziasm, de plăcere; stare de contemplație. – Din fr. transport.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


TRANSPÓRT s.n. 1. Faptul de a transporta; transportare. ♦ (La pl.) Ramură a economiei naționale care cuprinde totalitatea mijloacelor de transportare a bunurilor sau a persoanelor. 2. Totalitatea lucrurilor sau a persoanelor care sunt transportate împreună. 3. (Poligr.) Transpunere a imaginii de pe o formă pe alta a copiei originalului de pe clișeu pe piatra litografică. 4. (Fig.; liv.) Uitare de sine, emoție, stare de contemplație. [< fr. transport].
Sursa: Dicționar de neologisme

TRANSPÓRT s. n. 1. faptul de a transporta; transportare. ◊ totalitatea lucrurilor sau a persoanelor care sunt transportate. 2. (pl.) ramură a economiei naționale, totalitatea mijloacelor de transportare a bunurilor sau a persoanelor. 3. (poligr.) transpunere a imaginii de pe o formă pe alta, a copiei originalului de pe clișeu pe piatra litografică. 4. (fig.) uitare de sine, stare de contemplație. (< fr. transport, germ. Transport)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

!transpórt (tran-sport/trans-port) s. n., pl. transpórturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

1) *transpórt n., pl. urĭ (fr. transport, d. transporter, a transporta). Acțiunea de a transporta, cărăușie: transport de călătorĭ, de mărfurĭ (V. dusoare). Lucrurĭ transportate: a sosit un transport de marfă. Jur. Transfer, cesiune (a uneĭ proprietățĭ, a unuĭ drept): a face transportu uneĭ rente. Fig. Pornire, entusiazm [!], avînt: transport de bucurie.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) *transpórt, a v. tr. (lat. transportare, d. trans, dincolo, și portare, a căra, a purta). Car, duc (în car, în spinare, cu calu, cu corabia, cu aeroplanu): a transporta lemne, călătorĭ. Pun, transpun: a transporta pe scenă un fapt istoric. Cedez o proprietate, un drept. Fig. Emoționez, încînt, entusiazmez [!], răpesc: muzica te transportă. V. refl. Mă duc: procuroru s´a transportat la locu crimeĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

transport n. 1. acțiunea de a (se) transporta; 2. cesiunea unei proprietăți, a unui drept: a face transportul unei rente; 3. fig. mișcare violentă de pasiune: transport de bucurie; 4. delir cauzat de o boală.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TRANSPÓRT, transporturi, s. n. 1. Faptul de a transporta. ♦ (La pl.) Ramură a economiei naționale cuprinzând totalitatea mijloacelor rutiere, aeriene și navale care asigură circulația bunurilor și a persoanelor. 2. Totalitatea bunurilor sau a persoanelor care sunt transportate la un moment dat și în condiții determinate. 3. Fig. (Livr.) Uitare de sine cauzată de emoție, de entuziasm, de plăcere; stare de contemplație. – Din fr. transport.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

transport - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul transporta

transport - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul transporta