TRANSMIȚĂTÓR, -OÁRE, transmițători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care transmite. 2. S. n. Aparat ori dispozitiv (automat) pentru transmiterea semnalelor telegrafice sau radiofonice. – Transmisie + suf. -ător.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TRANSMIȚĂTÓR, -OÁRE adj. Care transmite; emițător. // s.n. Aparat pentru transmiterea semnalelor telegrafice sau radiofonice. [< transmite + -(ă)tor, după fr. transmetteur].
Sursa: Dicționar de neologisme
TRANSMIȚĂTÓR, -OÁRE I. adj. care transmite; emițător. II. s. m. cel care transmite (cu ajutorul unui aparat emițător). III. s. n. aparat pentru transmiterea semnelor telegrafice sau radiofonice. (după fr. transmetteur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
!transmițătór1 (tran-smi-/trans-mi-) adj. m., pl. transmițătóri; f. sg. și pl. transmițătoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită !transmițătór2 (tran-smi-/trans-mi-) s. n., pl. transmițătoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *transmițătór, -oáre adj. și s. Care transmite. S. n., pl. oare. Aparat care transmite (semnale optice, electrice ș. a.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
transmițător n. aparat ce transmite semnalele telegrafice sau sunetele telefonice.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TRANSMIȚĂTÓR, -OÁRE, transmițători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care transmite. 2. S. n. Aparat ori dispozitiv (automat) pentru transmiterea semnalelor telegrafice sau radiofonice. – Transmisie + suf. -ător.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)