Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele tracțiune:

TRACȚIÚNE, tracțiuni, s. f. Acțiune de deplasare a unui vehicul, a unui sistem tehnic etc. prin tragere cu ajutorul unei forțe exterioare (animale sau mecanice); forță care pune în mișcare un vehicul, un sistem tehnic etc. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. traction.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


TRACȚIÚNE s.f. 1. Deplasare a unui vehicul cu ajutorul unei forțe aplicate la partea lui dinainte; forță care pune în mișcare un vehicul. 2. (Impr.) Solicitarea la întindere a unui corp. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. traction, lat. tractio < trahere – a trage].
Sursa: Dicționar de neologisme

TRACȚIÚNE s. f. 1. deplasare înainte a unui vehicul cu ajutorul unei forțe exterioare. ♦ forță de ~ = forță care pune în mișcare un vehicul. 2. (în teoria elasticității) mod de lucru al unui corp supus acțiunii unei forțe care tinde a-l lungi. 3. mișcare de gimnastică, ridicarea corpului suspendat de o bară, de inele etc. sau întins pe sol, cu ajutorul brațelor. 4. (ferov.) serviciu care dirijează locomotivele și personalul de conducere. (< fr. traction)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

tracțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. tracțiúnii; pl. tracțiúni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*tracțiúne f. (lat. tráctio, -ónis, d. trahere, tractum, a trage. V. a-, con-, dis-, ex- și subs-tracțiune). Acțiunea de a trage (căruțe, vagoane): tracțiune cu caĭ, cu abur, electrică. Serviciu transporturilor (la căile ferate). Tracțiunea ritmică a limbiĭ, tragerea și lăsarea înapoĭ a limbiĭ la înecațĭ și asfixiațĭ ca să înceapă a răsufla.
Sursa: Dicționaru limbii românești

tracțiune f. 1. acțiunea unei forțe ce trage un corp mobil: tracțiunea unei locomobile; 2. la căile ferate, tot ce privește serviciul de mișcare al vagoanelor: șef de tracțiune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TRACȚIÚNE, tracțiuni, s. f. Acțiunea de exercitare a unei forțe asupra unui vehicul pentru a-l aduce și a-l menține în stare de mișcare; forță care pune în mișcare un vehicul, un sisțem tehnic etc. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. traction.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)