Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele trăsni:

TRĂSNÍ1, trăsnesc, vb. IV. 1. Intranz. impers. și unipers. A se produce trăsnete, a cădea trăsnete. ◊ Expr. A trăsni (pe cineva) (ca) din senin = a lovi (pe cineva) în mod neașteptat. (Intranz.) A-i trăsni cuiva ceva (prin cap) sau (rar, tranz.) a-l trăsni (pe cineva) prin minte = a-i veni (cuiva) o idee neașteptată, ciudată, nesăbuită. 2. Tranz. și intranz. A izbi, a lovi cu putere. ♦ Intranz. Fig. A-și manifesta mânia zgomotos și cu furie, strigând, vociferând; a tuna și a fulgera. 3. Refl. Fig. A înnebuni, a se țicni. ♦ Tranz. și refl. A (se) ameți de băutură, a (se) îmbăta. 4. Intranz. (Despre arme de foc) A se declanșa cu zgomot puternic; a pocni, a detuna, a bubui. – Din sl. trĕsnonti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


TRĂSNÍ2 vb. IV v. trosni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

trăsní (-nésc, -ít), vb.1. A detuna, a produce trăsnete. – 2. A pocni, a exploda. – 3. A lovi, a descărca, a izbi. – 4. A-i trece subit prin minte. – Mr. triznés, trizniri. Sl. trĕsniti, var. de la trĕsnąti „a percuta” (Cihac, II, 419; Conev 87), cf. sb., cr., slov. tresnuti „a trăsni”. – Der. trăsnet, s. n. (descărcare electrică în atmosferă, explozie, bubuitură); trasnaie (var. trăsneală), s. f. (idee ciudată; pandalie; Arg., furt prin efracție); trăsnit, adj. (atins de trăsnet; lovit, fulgerat; aiurit, nebun, amețit); trăsnitor, adj. (fulminant; s. m., Arg., hoț); paratrăsnet, s. n. (instalație împotriva trăsnetelor; Arg., tramvai), format după fr. paratonnere.
Sursa: Dicționarul etimologic român

trăsni, trăsnesc I. v. t. 1. a lovi puternic. 2. a surprinde, a ului. II. v. i. a mirosi foarte tare, a avea un miros foarte pătrunzător.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

trăsní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. trăsnéște, imperf. 3 sg. trăsneá; conj. prez. 3 sg. să trăsneáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

trăsnì v. 1. a fi lovit de trăsnetul norilor: trăsni-l’ar! 2. fig. a trece cuiva repede prin minte: nu știu ce i-a trăsnit. [Slav. TKĬESNÕ, a izbi].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TRĂSNÍ1, trăsnesc, vb. IV. 1. Intranz. impers și unipers. A se produce trăsnete, a cădea trăsnete. ◊ Expr. A trăsni (pe cineva) (ca) din senin = a lovi (pe cineva) în mod neașteptat. (Intranz.) A-i trăsni cuiva ceva (prin cap) sau (rar, tranz.) a-l trăsni (pe cineva) prin minte = a-i veni (cuiva) o idee neașteptată, ciudată, nesăbuită. ♦ Tranz. A lovi pe cineva trăsnetul; a cădea trăsnetul într-un anumit loc. 2. Tranz. și intranz. A izbi, a lovi cu putere. ♦ Intranz. Fig. A-și manifesta mânia zgomotos și cu furie, strigând, vociferând; a tuna și a fulgera. 3. Refl. Fig. A înnebuni, a se țicni. ♦ Tranz. și refl. A (se) ameți de băutură, a (se) îmbăta. 4. Intranz. (Despre arme de foc) A se declanșa cu zgomot puternic; a pocni, a detuna, a bubui. – Din sl. trĕsnonti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TRĂSNÍ2 vb. IV v. trosni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)