TOXÍC, -Ă, toxici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care poate intoxica, otrăvi; otrăvitor. 2. Otravă. – Din fr. toxique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TÓXIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Care produce intoxicare, otrăvire; otrăvitor. // s.n. Otravă. // (Și în forma tox-, toxi-, toxico-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „otrăvitor”, „care are toxine”, „(referitor la) toxine”. [Cf. fr. toxique, it. toxico, lat. toxicum, gr. toxikon – otravă].
Sursa: Dicționar de neologisme
TÓXIC1, -Ă I. adj. (despre substanțe) care produce intoxicare, otrăvire; otrăvitor. II. s. n. otravă. (< fr. toxique, lat. toxicus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
TOXIC2(O)- elem. tox(i)-.
Sursa: Marele dicționar de neologisme
tóxic1 adj. m., pl. tóxici; f. tóxică, pl. tóxiceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită tóxic2 s. n., pl. tóxiceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *tóxic, -ă adj. (vgr. toxikós, de săgeată, de arc; toxikón phármakon, otravă p. săgețĭ; tóxon, arc. V. toapsec). Veninos: substanță toxică. S. n., pl. e. Otravă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
toxic a. otrăvitor: substanțe toxice. ║ n. otravă, venin.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TOXÍC, -Ă, toxici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a intoxica, de a otrăvi; otrăvitor. 2. S. n. Otravă. – Din fr. toxique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)