Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele torbă:

TÓRBĂ s. f. v. tolbă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


tórbă (-be), s. f.1. Traistă, desagă. – 2. Geantă de vînător. – 3. Toc, teacă pentru săgeți. – 4. Raniță sau cutia negustorului ambulant. – Var. tolbă, tulbă. Mr. torbă. Bg., sb., rut., rus., tc. torba, cf. ngr. τορβᾶς (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 425; Tiktin; Conev 77). Istoria cuvîntului nu este clară. Se pune de obicei în legătură var. tolbă cu sl. tulŭ „teacă”, explicație care nu pare suficientă. Și nici legătura dintre sl. și tc.Der. tolbaș, s. m. (negustor ambulant).
Sursa: Dicționarul etimologic român

tórbă f., pl. e (rut. rus. bg. sîrb. turc. torba). Tolbă, traĭstă, săculeț (de dus merinde, vînat ș. a.). V. geantă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

torbă f. Mold. 1. sac de drum; 2. tolbă de vânat: aducându-și aminte că are torba AL. [Rus. TORBA, sac].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TÓRBĂ s. f. v. tolbă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)