tocmág, tocmáși, s.m. (reg.) 1. ciocănaș. 2. (la pl.) tăiței, tocmăgei.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
tocmág (-gi), s. m. – Pastă făinoasă, tăițel. – Var. togmag. Mr. tumagiu. Tc. (per.) tutmac (Bogrea, Dacor., IV, 853), cf. rus. tukmačĭ (Vasmer, III, 150). Der. din mag. tögmag „sămînță de dovleac” (Scriban, Arhiva, 1913, 237) este improbabilă și a fost părăsită de autor. În Mold. – Der. tocmăgel (var. togmăgel), s. m. (ciupercă din genul Clavaria).Sursa: Dicționarul etimologic român
tocmág m. (turc. [pers. arm.] tutmac, pop. tutmaç, de unde și alb. tumáts, tăĭețeĭ). Nord. Tăĭețeĭ. – În Trans. și tomnagĭ (ca tomna îld. tocma).
Sursa: Dicționaru limbii românești
tocmag m. Mold. 1. ciocănaș; 2. pl. tăieței. [Turc. TOKMAK, ciocănaș].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a