Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele tiva:

TÍVA interj. (Reg.) Hai! fuga! fugi! șterge-o! ◊ Expr. Tiva, băiete! = pe-aici ți-e drumul! pleacă în grabă! – Cf. bg. otivam „mă duc”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


tíva (bg. otiva, s´a dus), adv. care (în est și sud) arată graba spre un lucru plăcut: cum văzură poarta deschisă, copiiĭ tiva în grădină la mere ! Și´n loc. tiva, băĭete = „s´a dus, a zbughit-o”, și ca imperativ glumeț în loc de „du-te, fugĭ”: na banĭ și tiva maĭ repede la dugheană ! – Și tivaĭ (Șez. 30, 197). V. amandea, ĭama, fuga.
Sursa: Dicționaru limbii românești

tíva (reg.) interj.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

tiva adv. Mold. drept înainte (fugind): și tiva la mama acasă CR. [V. tiv: cf. sub raportul sensului, găitan].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TÍVA interj. (Reg.) Hai! fuga! fugi! șterge-o! ◊ Expr. Tiva, băiete! = pe-aici ți-e drumul! pleacă în grabă! – Cf. bg. otivam „mă duc”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)