ȚÍNERE, țineri, s. f. Acțiunea de a (se) ține și rezultatul ei. ◊ Ținere de minte = memorie. – V. ține.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a țínere s. f., g.-d. art. țínerii; pl. țíneriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ținére (est) și țínere (vest) f. Acțiunea de a ținea. Ținere de minte, memorie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ținere f. 1. acțiunea de a ținea: ținerea condeiului; 2. mod de a ținea: ținerea registrelor; ținere de minte, amintire.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȚÍNERE, țineri, s. f. Acțiunea de a (se) ține și rezultatul ei. ◊ Ținere de minte = memorie. – V. ține.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
tinere - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul tânăr
tinere - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul tânăr
tinere - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul tânăr
ținere - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul ține
tinere - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul tinăr
tinere - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul tinăr
tinere - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul tinăr