Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele tilincă:

tilincá vb. I (reg.) a cânta din tilincă, a fluiera.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme


tilincá, vb. – A cânta din tilincă: „Tilinca și-a tilinca„. – Cf. tilinc.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

TILÍNCĂ, tilinci, s. f. Vechi instrument muzical popular de suflat, asemănător cu fluierul, dar fără găuri laterale, făcut din scoarță de paltin, răchită, tei etc. [Var.: tilíngă s. f.] – Cf. tilinc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

tilíncă, tilínci, s.f. (pop.) 1. fluier din coajă de tei, de paltin, din soc ori din salcie, fără găuri; șuierătoare. 2. clopoțel la oi, la vite. 3. groapa fântânii.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

tilíncă (-ci), s. f.1. Clopoțel. – 2. Fluier, trișcă. – Var. telincă, titili(n)c(ă), (ti)tilingă, Trans. pipilincă. Creație expresivă, cf. talangă, sp. tilin.Der. tilinca (var. telinca), vb. (a cînta din tilincă; a suna tilinca). Mag. tilinka, pe care Cihac, II, 533, îl propune ca etimon al rom. și rut. tylynka provin din rom.Cf. tilișcă, trișcă.
Sursa: Dicționarul etimologic român

tilíncă, -i, s.f. – 1. Fluier ciobănesc confecționat din scoarță de salcie (fără găuri laterale) (Țiplea 1906): „În mânuța de-a dreapta / Tăt îmi puneți tilinca” (Miorița). – Din tilinc (onomatopee care imită sunetul de clopoțel).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

tilíncă f., pl. ĭ (var. din talangă. D. rom. vine ung. rut. tilinka). Fluĭer fără găurĭ făcut din coajă de teĭ, din soc orĭ din salcie. – La Brașov pipilingă, șuĭerătoare dintr´o vărguță de salcie. (Ca să răsune maĭ tare, se pune într´un corn de boŭ). V. trișcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

tilíncă s. f., g.-d. art. tilíncii; pl. tilínci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

tilincă (telincă) f. fluier ciobănesc fără găuri din scoarță de paltin, răchită sau teiu, [Și titilincă, titilic: onomatopee].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TILÍNCĂ, tilinci, s. f. Vechi instrument muzical popular de suflat, asemănător cu fluierul, dar fără găuri laterale, făcut din scoarță de paltin, răchită, tei etc. [Var.: tilíngă s. f.] – Cf. tilinc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)