TIFÁN, tifane, s. n. Năvod mic folosit pentru pescuit în bălți, iazuri, canale. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a tifán (-ne), s. n. – Plasă, năvod de pescuit. – Var. difan. Origine necunoscută, poate tc.Sursa: Dicționarul etimologic român
tifán și difán n., pl. e. Dun. Plasă mare cît o aripă de năvod (100-200 de metri) și fără matiță (întrebuințată pe rîurĭ, nu pe bălțĭ).
Sursa: Dicționaru limbii românești
tifán s. n., pl. tifáneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită tifan n. plasă de pescuit: iarna morunașul se trage cu tifanele pe sub ghiață. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TIFÁN, tifane, s. n. Năvod mic folosit pentru pescuit în bălți, iazuri, canale. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)