TIÉRS I. s. m. (jur.) persoană străină de un contract, care nu are nici un raport juridic cu părțile acestuia; terț; persoană care deține o parte a unui contract, care este impozabilă. II. adj. care vine în al treilea rând. (< fr. tiers)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
tiérș, -uri, s.n. – Toată gospodăria ciobănească; stâna (Ieud, 1987). – Et. nec.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș