Am găsit 24 de definiții pentru cuvantul/cuvintele tetrapod:

TETRAPÓD1, tetrapoduri, s. n. Piedestal cu patru picioare, pe care se așază evanghelia sau diferite obiecte de cult. – Din ngr. tetrápodos.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


TETRAPÓD2, -Ă, tetrapozi, -de, adj. (Despre animale; adesea substantivat) Care are patru picioare; patruped. – Din fr. tétrapode.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

TETRAPÓD, -Ă adj., s.n. Patruped. // s.n. 1. Piedestal cu patru picioare pe care se așază diferite obiecte de cult. 2. Bloc de beton armat cu patru proeminențe tronconice, folosit pentru protecția digurilor și a coastelor maritime. [Pl. -ozi, -ode. / < fr. tétrapode(s), cf. gr. tetra – cu patru, pous – picior].
Sursa: Dicționar de neologisme

TETRAPÓD s. n. 1. piedestal cu patru picioare pe care se așază diferite obiecte de cult. 2. bloc de beton armat cu patru proeminențe tronconice, pentru protecția digurilor și a coastelor maritime. (< gr. tetrapodos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

tetrapód (-oáde), s. n. – Piedestal cu patru picioare. – Var. tratapod. Ngr. τετράποδος (Candrea).
Sursa: Dicționarul etimologic român

tetrapód n., pl. oade (ngr. tetrápodon, pupitru, lit. „cu patru picĭoare”. V. calapod). Analog, pupitru portativ pe care se pune evanghelia cînd se citește în mijlocu bisericiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

tetrapód1 (te-tra-) adj. m., pl. tetrapózi; f. tetrapódă, pl. tetrapóde
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

tetrapód2 (animal) (te-tra-) s. n., pl. tetrapóde
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

tetrapód3 (piedestal) (te-tra-) s. n., pl. tetrapóduri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

tetrapod n. măsuță pe patru picioare pe care stă icoana hramului ori sfânta evanghelie. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TETRAPÓD1, tetrapoduri, s. n. Piedestal cu patru picioare, pe care se așază Evanghelia sau diferite obiecte de cult. – Din ngr. tetrápodos.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TETRAPÓD2, -Ă, tetrapozi, -de, adj., s. n. Vertebrat care are patru picioare; patruped. – Din fr. tétrapode.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TETRAPÓD1, tetrapoduri, s. n. Piedestal cu patru picioare, pe care se așază evanghelia sau diferite obiecte de cult. – Din ngr. tetrápodos.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

TETRAPÓD2, -Ă, tetrapozi, -de, adj. (Despre animale; adesea substantivat) Care are patru picioare; patruped. – Din fr. tétrapode.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

TETRAPÓD, -Ă adj., s.n. Patruped. // s.n. 1. Piedestal cu patru picioare pe care se așază diferite obiecte de cult. 2. Bloc de beton armat cu patru proeminențe tronconice, folosit pentru protecția digurilor și a coastelor maritime. [Pl. -ozi, -ode. / < fr. tétrapode(s), cf. gr. tetra – cu patru, pous – picior].
Sursa: Dicționar de neologisme

TETRAPÓD s. n. 1. piedestal cu patru picioare pe care se așază diferite obiecte de cult. 2. bloc de beton armat cu patru proeminențe tronconice, pentru protecția digurilor și a coastelor maritime. (< gr. tetrapodos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

tetrapód (-oáde), s. n. – Piedestal cu patru picioare. – Var. tratapod. Ngr. τετράποδος (Candrea).
Sursa: Dicționarul etimologic român

tetrapód n., pl. oade (ngr. tetrápodon, pupitru, lit. „cu patru picĭoare”. V. calapod). Analog, pupitru portativ pe care se pune evanghelia cînd se citește în mijlocu bisericiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

tetrapód1 (te-tra-) adj. m., pl. tetrapózi; f. tetrapódă, pl. tetrapóde
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

tetrapód2 (animal) (te-tra-) s. n., pl. tetrapóde
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

tetrapód3 (piedestal) (te-tra-) s. n., pl. tetrapóduri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

tetrapod n. măsuță pe patru picioare pe care stă icoana hramului ori sfânta evanghelie. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TETRAPÓD1, tetrapoduri, s. n. Piedestal cu patru picioare, pe care se așază Evanghelia sau diferite obiecte de cult. – Din ngr. tetrápodos.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TETRAPÓD2, -Ă, tetrapozi, -de, adj., s. n. Vertebrat care are patru picioare; patruped. – Din fr. tétrapode.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)