TESTEMÉL, testemele, s. n. (Pop.) Basma, tulpan, năframă. – Din tc. testmal, destmal, bg. testemel.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a testemél (-luri), s. n. – Basma, broboadă neagră cu flori. – Var. testimel, tistimel. – Mr. distimele. Tc. (per.) destemal, destimal „prosop” de la deste „mînă”, cf. testea (Roesler 604; Șeineanu, II, 358), cf. ngr. ντεστεμέλι, alb. testemal.Sursa: Dicționarul etimologic român
testemél n., pl. e și urĭ (turc. destemal, destimal, destmal, d. pers. dest, mînă, și mal, care freacă; ngr. desteméli [scris nte-], bg. testemel. V. testea, peștiman). Bariz maĭ supțire [!] de orĭ-ce coloare [!]. (În ainte-l [!] purtaŭ și cocoanele, ĭar azĭ numaĭ țărancele). – În Munt. și tistimel. V. ștergar.
Sursa: Dicționaru limbii românești
testemél (pop.) s. n., pl. testeméleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită testemel n. basma mare pătrată cu câmpul negru, galben, roșcat, etc., iar pe margini cu flori colorate: câteva giupânese cu testemeluri. AL. [Turc, TESTIMEL, șervet, basma mare (lit. ștergar de mâini)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TESTEMÉL, testemele, s. n. (Pop.) Basma, tulpan, năframă. – Din tc. testmal, destmal, bg. testemel.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)