TESTÁ1, testez, vb. I. Tranz. A da dispoziții prin testament cu privire la transmiterea unor bunuri materiale; a lăsa ceva prin testament. – Din fr. tester, lat. testari.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TESTÁ2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
TESTÁ1 vb. I. tr. A face un testament; a lăsa ceva prin testament. [< fr. tester, cf. lat. testari].
Sursa: Dicționar de neologisme
TESTÁ2 vb. I. tr. A supune unui test1. ♦ A încerca, a proba. [< fr. tester].
Sursa: Dicționar de neologisme
TESTÁ1 vb. I. tr. a lăsa prin testament. II. intr. a face un testament. (< fr. tester, lat. testari)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
TESTÁ2 vb. tr. 1. a supune unui test1, a încerca, a proba. 2. (med.) a cerceta printr-un test1 (2). (< fr. tester)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
testá (a ~) vb., ind. prez. 3 testeázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
testà v. a lăsa prin testament.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TESTÁ1, testez, vb. I. Tranz. A da dispoziții prin testament cu privire la transmi¬terea unor bunuri materiale; a lăsa ceva prin testament. – Din fr. tester, lat. testari.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) TESTÁ2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)