TERMOREZISTÉNȚĂ, termorezistențe, s. f. Proprietate a unor materiale de a păstra o anumită rezistență mecanică la creșterea temperaturii. – Termo- + rezistență (după fr. thermorésistivité).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TERMOREZISTÉNȚĂ s.f. Proprietate a unui material termorezistent. ♦ (Concr.) (Semi)conductor electric a cărui rezistență este influențată de schimburile de căldură cu mediul înconjurător. [< fr. thermorésistance].Sursa: Dicționar de neologisme
TERMOREZISTÉNȚĂ s. f. proprietate a unui material termorezistent. ◊ (semi)conductor electric a cărui rezistență este influențată de schimburile de căldură cu mediul înconjurător. (< fr. thermorésistance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
termorezisténță s. f., g.-d. art. termorezisténței; (piese) pl. termorezisténțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TERMOREZISTÉNȚĂ, (2) termorezistențe, s. f. 1. Proprietate a unor materiale de a păstra o anumită rezistență mecanică la creșterea temperaturii. 2. Piesă care are proprietatea de a păstra o anumită rezistență mecanică la creșterea temperaturii. – Termo- + rezistență (după fr. thermoresistivité).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
termorezistenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul termorezistent
termorezistentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul termorezistent