Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele termin:

TÉRMIN s.m. v. termen.
Sursa: Dicționar de neologisme


Termin = Terminus.
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman

1) *términ n., pl. e (lat. términus, hotar; it. términe, fr. terme). Hotar, sfîrșit: terminu vĭețiĭ. Timp hotărît p. o acțiune (de ex., o plată), soroc, vadea, diorie: a plăti la termin. Suma de plată la termin: a fi dator un termin (de chirie). S. m. Cuvînt propriŭ uneĭ științe, uneĭ meseriĭ: „carină” e un termin de marină. Pl. Cuvinte, expresiunĭ, mod de a vorbi: a te exprima în terminĭ urbanĭ. A fi în terminĭ bunĭ saŭ răĭ cu cineva, a fi în relațiunĭ bune saŭ rele cu cineva. Log. Fie-care din elementele propozițiuniĭ, comparațiuniĭ, silogizmuluĭ [!]. Alg. Fie-care din cantitățile uneĭ expresiunĭ algebrice separate pin [!] semnu + orĭ -. – Fals termen.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) *términ, a v. tr. (lat. término, -náre; fr. terminer). Sfîrșesc, isprăvesc, mîntuĭ, duc la capăt: a termina o lucrare. Îs la capăt, încheĭ: floarea care termină planta. V. refl. Gram. Am desinența cutare: cuvîntu umbros se termină în os.
Sursa: Dicționaru limbii românești

Forme flexionare:

termin - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul termina

termin - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul termina