TERACÓTĂ, teracote, s. f. 1. Produs ceramic (obținut din argilă prin ardere în cuptoare la o temperatură joasă și prin smălțuire), din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. 2. Sobă de teracotă. 3. Sculptură realizată în tehnica obținerii teracotei (1). – Din it. terracotta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TERACÓTĂ s.f. 1. Produs ceramic fabricat prin arderea argilei din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. 2. Sculptură realizată în tehnica obținerii teracotei (1). [< it. terracotta < terra – pământ, cotta – arsă].
Sursa: Dicționar de neologisme
TERACÓTĂ s. f. 1. produs ceramic obținut prin arderea argilei, din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. ◊ soba însăși. 2. sculptură realizată în tehnica teracotei (1). (< it. terracotta)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
teracótă (-te), s. f. – Produs ceramic pentru sobe, obiecte ornamentale etc. It. terra cotta.Sursa: Dicționarul etimologic român *teracótă f., pl. e (it. terra cotta, pămînt copt, adică „ars”. V. bis-cot). Argilă arsă în foc: statuete de teracotă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
teracótă s. f., g.-d. art. teracótei; (obiecte) pl. teracóteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită teracotă f. pământ ars: sobă de teracotă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TERACÓTĂ, (2, 3) teracote, s. f. 1. Produs ceramic (obținut din argilă prin ardere în cuptoare la o temperatură joasă și prin smălțuire), din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. 2. Sobă de teracotă. 3. Sculptură realizată în tehnica obținerii teracotei (1). – Din it. terracotta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)