TEOCRÁT, teocrați, s. m. (Rar) Persoană care exercită o putere teocratică. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocrate.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TEOCRÁT s.m. (Rar) Membru al unei teocrații. ♦ Cel care exercită o putere teocratică. [Pron. te-o-. / < fr. théocrate, cf. gr. theos – zeu, kratos – putere].
Sursa: Dicționar de neologisme
TEOCRÁT s. m. membru al unei teocrații. (< fr. théocrate)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*teocrát m. (d. teocrație). Membru saŭ partizan al uneĭ teocrațiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
teocrát (rar) (te-o-crat) s. m., pl. teocráțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită teocrat m. partizan al teocrației.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TEOCRÁT, teocrați, s. m. Persoană care exercită o putere teocratică. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocrate.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)