TENTACULÁR, -Ă, tentaculari, -e, adj. Cu tentacule, de natura tentaculelor; ca un tentacul. – Din fr. tentaculaire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
TENTACULÁR, -Ă adj. 1. Cu tentacule, de natura tentaculelor. 2. Care se dezvoltă în toate direcțiile. [Cf. fr. tentaculaire].
Sursa: Dicționar de neologisme
TENTACULÁR, -Ă adj. 1. referitor la tentacule, cu tentacule. 2. care se întinde în maniera tentaculelor, în toate direcțiile. (< fr. tentaculaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
tentaculár adj. m., pl. tentaculári; f. tentaculáră, pl. tentaculáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TENTACULÁR, -Ă, tentaculari, -e, adj. Cu tentacule, de natura tentaculelor; ca un tentacul. – Din fr. tentaculaire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 