TENDENȚIÓS, -OÁSĂ, tendențioși, -oase, adj. Care urmărește un anumit scop, care trădează o tendință ascunsă; care vrea să insinueze ceva; lipsit de obiectivitate, părtinitor. [Pr.: -ți-os] – Din fr. tendancieux.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TENDENȚIÓS, -OÁSĂ adj. Cu tendință, care are un anumit scop; care vrea să insinueze ceva. [Pron. -ți-os. / cf. fr. tendancieux, it. tendenzioso].
Sursa: Dicționar de neologisme
TENDENȚIÓS, -OÁSĂ adj. 1. care urmărește un anumit scop, susține o ideologie. 2. lipsit de obiectivitate, părtinitor. (< fr. tendancieux)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*tendențiós, -oásă adj. (d. tendență; fr. tendancieux). Care are o tendență, o intențiune ascunsă: informațiune tendențioasă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
tendențiós (-ți-os) adj. m., pl. tendențióși; f. tendențioásă, pl. tendențioáseSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită tendențios a. care are o tendență anumită, ascunsă: scriere tendențioasă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TENDENȚIÓS, -OÁSĂ, tendențioși, -oase, adj. 1. Care urmărește un anumit scop, care trădează o tendință ascunsă; care vrea să insinueze ceva; lipsit de obiectivitate, părtinitor. 2. (Despre o operă literară sau de artă) Caracterizată prin tendință, căreia îi este proprie o anumită tendință. [Pr.: -ți-os] – Din fr. tendancieux.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)