Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele temeinicie:

TEMEINICÍE s. f. 1. Însușire a ceea ce este temeinic; soliditate, tărie, trăinicie; statornicie. ◊ Loc. adv. Cu temeinicie = temeinic, serios. 2. Însușire a hotărârii unui organ de jurisdicție de a reflecta realitatea obiectivă a faptelor care concură pentru soluționarea unui litigiu. – Temeinic + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


temeĭnicíe f. (d. temeĭnic). Calitatea de a fi temeĭnic.
Sursa: Dicționaru limbii românești

temeinicíe s. f., art. temeinicía, g.-d. temeinicíi, art. temeinicíei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

temeinicie f. soliditate.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TEMEINICÍE s. f. 1. Însușire a ceea ce este temeinic; soliditate, tărie, trăinicie; statornicie. ◊ Loc. adv. Cu temeinicie = temeinic, serios. 2. Însușire a hotărârii unui organ de jurisdicție de a reflecta realitatea obiectivă a faptelor care concură pentru soluționarea unui litigiu. – Temeinic + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)