TELETÍN, teletinuri, s. n. (Reg.) Piele (de bou sau de cal) tăbăcită cu materii vegetale. – Din scr. teletin.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a teletín (-nuri), s. n. – Piele fină de bovine. Tc. teletin (Șeineanu, II, 355), cf. ngr. τελατίνι, sb. teletina (Candrea).Sursa: Dicționarul etimologic român
telétin n., pl. urĭ (sîrb. telétina, de vițel [carne saŭ pele], rus. telĕátina; turc. telatin, teletin, pele [!] rusească, ngr. teletini, pele lucrată). Un fel de ĭuft maĭ fin roșcat și cu un miros tare. – Și tilétin (Iorga, Negoț. 169) și telatin.
Sursa: Dicționaru limbii românești
teletín (reg.) s. n., pl. teletínuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită teletin n. iuft: cisme de teletin. [Serb. TELETIN, piele de vițel].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TELETÍN, teletinuri, s. n. (Reg.) Piele (de bou sau de cal) tăbăcită cu materii vegetale. – Din sb. teletin.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)