TELELÉICĂ, teleleici, s. f. (Pop.) Femeie care umblă de colo până colo, flecărind și bârfind; femeie ușuratică, stricată, haimana. – Teleleu + suf. -eică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a teleléică, teleléici, s.f. (reg.) 1. femeie ușuratică și intrigantă; târfă. 2. misită, samsaroaie.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
teleléĭcă f., pl. e și ĭ (d. telal). Munt. Misită, samsaroaĭcă. Fig. Tarbă. V. malercă și talaniță.
Sursa: Dicționaru limbii românești
teleléică (pop.) s. f., g.-d. art. teleléicii; pl. teleléiciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită teleleică f. 1. samsaroaică, mijlocitoare (și telăliță): auzi telălița cum își laudă marfa? AL.; 2. fam. femeie care bârfește de toți. [V. telal].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TELELÉICĂ, teleleici, s. f. (Pop.) Femeie care umblă de colo până colo, flecărind și bârfind; femeie ușuratică, stricată, haimana. – Teleleu + suf. -eică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)