TELEFONOMÉTRU, telefonometre, s. n. Contor pentru înregistrarea numărului și duratei convorbirilor telefonice. – Din fr. téléphonomètre.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TELEFONOMÉTRU s.n. Contor care indică numărul și durata convorbirilor telefonice taxate. [< fr. téléphonomètre].
Sursa: Dicționar de neologisme
TELEFONOMÉTRU s. n. contor care indică numărul și durata convorbirilor telefonice taxate. (< fr. téléphonomètre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
TELEFONOMÉTRU, telefonometre, s. n. Contor pentru înregistrarea numărului și duratei convorbirilor telefonice. – Din fr. téléphonomètre.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)