Am găsit 11 definiții pentru cuvantul/cuvintele telecomandă:

TELECOMANDÁ, telecománd, vb. I. Tranz. A transmite o comandă la distanță. – Din fr. télécommander.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


TELECOMANDÁ vb. I. tr. (Tehn.) A transmite la distanță o comandă; a teledirija. [Cf. fr. télécommander].
Sursa: Dicționar de neologisme

TELECOMANDÁ vb. tr. a transmite la distanță o comandă; a teledirija. (< fr. télécomander)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

telecomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 telecomándă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

TELECOMANDÁ, telecománd, vb. I. Tranz. A transmite o comandă la distanță. - Din fr. télécommander.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TELECOMÁNDĂ, telecomenzi, s. f. Transmiterea unei comenzi la distanță; totalitatea mijloacelor tehnice care permit o astfel de transmitere. – Fr. télécommande.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

TELECOMÁNDĂ, telecomenzi, s. f. Transmiterea unei comenzi la distanță prin mijloace de telecomunicație; totalitatea mijloacelor tehnice care permit o astfel de transmitere. – Din fr. télécommande.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

TELECOMÁNDĂ s.f. (Tehn.) Transmiterea la distanță a unei comenzi; ansamblul mijloacelor care permit o astfel de transmitere. [Cf. fr. télécommande].
Sursa: Dicționar de neologisme

TELECOMÁNDĂ s. f. acționarea de la distanță a unor instalații; ansamblul mijloacelor folosite.  (< fr. télécommande)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

telecomándă s. f., g.-d. art. telecoménzii; pl. telecoménzi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

TELECOMÁNDĂ, telecomenzi, s. f. 1. Transmiterea unei comenzi la distanță prin mijloace de telecomunicație; totalitatea mijloacelor tehnice care permit o astfel de transmitere. 2. Dispozitiv prin care se transmit comenzi unor aparate. – Din fr. télécommande.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)