Am găsit 18 definiții pentru cuvantul/cuvintele tehui:

TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


TEHÚI2, -IE, tehui, adj. (Reg.) Zăpăcit, năuc, buimăcit. – Cf. magh. tahonya. „trândav”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

tehúi (-ie), adj. – (Mold.) Nebun, lunatic, smintit. – Var. tăhui, terhui, căhui, chiahui, năhui. Creație expresivă puțin clară. – Der. tehuială, s. f. (nebuinie, țicneală); tehui, vb. (a zăpăci, a prosti).
Sursa: Dicționarul etimologic român

tehúĭ, tihúĭ și căhúĭ, -úĭe adj., pl. m. și f. (cp. cu ung. tahonja, trîndav, și cu rom. haĭhuĭ). Est. Zăpăcit, năuc, nebun. – În Trans. terhuĭ și năhuĭ, în Suc. și Bucov. tăhuĭ. Forma căhuĭ în Nț. (rev. I. Crg. 2, 277) și´n sudu Mold. În Cov. și cheahuĭ (ea dift.), în Munt. cărăúĭ. V. și zblehuĭat.
Sursa: Dicționaru limbii românești

tehúi1 (reg.) adj. m., pl. tehúi; f. sg. și pl. tehúie
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

tehuí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tehuiésc, imperf. 3 sg. tehuiá; conj. prez. 3 să tehuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

tehuì v. Mold. a zăpăci, a ameți: cu măciucă îl tehuește.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TEHÚI2, -IE, tehui, adj. (Reg.) Zăpăcit, năuc, buimăcit. – Cf. magh. t a h o n y a „trândav”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

TEHÚI2, -IE, tehui, adj. (Reg.) Zăpăcit, năuc, buimăcit. – Cf. magh. tahonya. „trândav”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

tehúi (-ie), adj. – (Mold.) Nebun, lunatic, smintit. – Var. tăhui, terhui, căhui, chiahui, năhui. Creație expresivă puțin clară. – Der. tehuială, s. f. (nebuinie, țicneală); tehui, vb. (a zăpăci, a prosti).
Sursa: Dicționarul etimologic român

tehúĭ, tihúĭ și căhúĭ, -úĭe adj., pl. m. și f. (cp. cu ung. tahonja, trîndav, și cu rom. haĭhuĭ). Est. Zăpăcit, năuc, nebun. – În Trans. terhuĭ și năhuĭ, în Suc. și Bucov. tăhuĭ. Forma căhuĭ în Nț. (rev. I. Crg. 2, 277) și´n sudu Mold. În Cov. și cheahuĭ (ea dift.), în Munt. cărăúĭ. V. și zblehuĭat.
Sursa: Dicționaru limbii românești

tehúi1 (reg.) adj. m., pl. tehúi; f. sg. și pl. tehúie
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

tehuí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tehuiésc, imperf. 3 sg. tehuiá; conj. prez. 3 să tehuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

tehuì v. Mold. a zăpăci, a ameți: cu măciucă îl tehuește.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TEHÚI2, -IE, tehui, adj. (Reg.) Zăpăcit, năuc, buimăcit. – Cf. magh. t a h o n y a „trândav”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)