TEDÉUM, tedeumuri, s. n. 1. Vechi imn latin în formă de psalm de preamărire a lui Dumnezeu. 2. Scurt serviciu religios (oficiat într-o împrejurare solemnă). [Scris și: Te Deum] – Din lat. Te Deum [laudamus].Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TEDÉUM s.n. Slujbă, serviciu divin care se oficiază în împrejurări solemne. [Pron. -de-um. / < lat., fr. Te Deum (laudamus)].
Sursa: Dicționar de neologisme
TEDÉUM s. n. 1. serviciu divin care se oficiază cu prilejul unor momente solemne. 2. (muz.) compoziție scrisă pentru astfel de ceremonie. (< lat. Te Deum /laudamus/)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
te déum n., pl. urĭ (lat. te Deum laudamus, „pe tine, Doamne, te lăudăm”, cum începe un vestit cîntec al bisericiĭ catolice). Serviciŭ religios solemn. V. slavoslovie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
tedéum (serviciu religios) (-de-um) s. n., pl. tedéumuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *Te Déum (imn religios) (lat.) (De-um) s. propriu n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită te-deum n. cântec bisericesc de mulțumire, recitat la împrejurări solemne.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TEDÉUM, tedeumuri, s. n. 1. (în forma Te Deum) Imn în limba latină, în formă de psalm, de preamărire a lui Dumnezeu. 2. Scurt serviciu religios (oficiat într-o împrejurare solemnă). [Scris și: Te Deum] – Din lat. Te Deum [laudamus].Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)