TECALEMÍT, tecalemite, s. n. Pompă de mână specială, cu piston, folosită la ungerea motoarelor cu unsori consistente. [Pl. și: tecalemíturi] – Din fr. técalémite.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TECALEMÍT s.n. 1. Dispozitiv care permite ungerea cu o pompă cu piston într-un anumit punct de gresaj. 2. Pompă (de mână) cu piston folosită la ungere cu unsori consistente. [Pl. -te, -turi. / < fr. técalémite, rus. tekalemit].
Sursa: Dicționar de neologisme
TECALEMÍT s. n. 1. dispozitiv care permite ungerea cu o pompă cu piston într-un anumit punct de gresaj. 2. pompă manuală cu piston folosită la ungere cu unsori consistente. (< fr. técalémitet)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
tecalemít s. n., pl. tecalemíteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TECALEMÍT, tecalemite, s. n. Pompă de mână specială, cu piston, folosită la ungerea motoarelor cu unsori consistente. [Pl. și: tecalemituri] – Din fr. técalémite.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) TECALEMÍT, tecalemite, s. n. Pompă de mână specială, cu piston, folosită la ungerea motoarelor cu unsori consistente. [Pl. și: tecalemíturi] – Din fr. técalémite.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TECALEMÍT s.n. 1. Dispozitiv care permite ungerea cu o pompă cu piston într-un anumit punct de gresaj. 2. Pompă (de mână) cu piston folosită la ungere cu unsori consistente. [Pl. -te, -turi. / < fr. técalémite, rus. tekalemit].
Sursa: Dicționar de neologisme
TECALEMÍT s. n. 1. dispozitiv care permite ungerea cu o pompă cu piston într-un anumit punct de gresaj. 2. pompă manuală cu piston folosită la ungere cu unsori consistente. (< fr. técalémitet)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
tecalemít s. n., pl. tecalemíteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TECALEMÍT, tecalemite, s. n. Pompă de mână specială, cu piston, folosită la ungerea motoarelor cu unsori consistente. [Pl. și: tecalemituri] – Din fr. técalémite.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)