Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele tas:

TAS, tasuri, s. n. (Înv.) 1. Vas plat (rotund); tipsie, taler; (astăzi) talerul cântarului pe care se pune marfa pentru a fi cântărită. ◊ Expr. A umbla cu tasul = a face chetă; a cerși. ♦ Lighenaș de care se servește bărbierul când bărbierește. 2. Cupă; ceașcă (de lut). 3. Fiecare dintre cele două talere ale chimvalului. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele două capace ale unui medalion. [Var.: teas s. n.]Tc. tas.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne


TAS, tasuri, s. n. (Înv.) 1. Vas plat (rotund); tipsie, taler1; (astăzi) talerul1 cântarului, pe care se pune marfa pentru a fi cântărită. ◊ Expr. A umbla cu tasul = a face chetă; a cerși. ♦ Lighenaș de care se servește bărbierul când bărbierește. 2. Cupă; ceașcă (de lut). 3. Fiecare dintre cele două talere1 ale chimvalului. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele două capace ale unui medalion. [Var.: teas s. n.] – Din tc. tas.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

tas (-suri), s. n.1. Ceașcă. – 2. Farfurioară pentru ceașcă. – 3. Terezie. – 4. Farfurie, castron, tavă. – 5. Lighenaș, lighenaș de bărbierit. – 6. Talger, instrument muzical de percuție. – 7. Capac, carcasă de ceas. – Var. teasc, pl. t(e)ase. Mr. tas(e), megl. tas. Tc. (arab.) tas (Șeineanu, II, 357; Lokotsch 2044; Ronzevalle 114), cf. ngr. τάσι, it. tazza, fr. tasse, sp. taza.
Sursa: Dicționarul etimologic român

tas n., pl. urĭ (turc. tas, cupă, farfurioară, d. ar. thaça, de unde și fr. tasse, ceașcă, și it. tazza. Ngr. tási vine d. turc.). Rar azĭ. Ceașcă de lut de băut cafea. Disc de balanță (Munt.). Zarf, suport de pahar de ceaĭ ca să nu te frigă. Lighenaș de bărbier. Pl. Geamparale. A umbla cu tasu, a umbla cu discu, cu cheta. – Și teas (ea dift.).
Sursa: Dicționaru limbii românești

tas s. n., pl. tásuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

tas (teas) n. 1. ceașcă de lut (în care se bea cafea): dar nu-i teasul plin AL. 2. disc de balanță, de roată; 3. disc pentru strângerea milelor: a umbla cu tasul; 4. lighenaș de bărbier; 5. pl. un fel de țimbale: teasuri de alamă cizelate cu arabescuri AL. 6. clește de lemn, unealta dulgherului. [Turc. TAS, cupă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TAS, tasuri, s. n. 1. Taler de balanță. ♦ (înv. și reg.) Vas plat (rotund); tipsie, taler1. ◊ Expr. A umbla cu tasul = a face chetă; a cerși. 2. (înv.) Castronaș în care bărbierul își pregătește spuma de săpun. ♦ Cupă; ceașcă (de lut). 3. (înv.) Fiecare dintre cele două talere1 ale chimvalului. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele două capace ale unui medalion. [Var.: teas s. n.] – Din tc. tas.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)