Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele tarniță:

TÁRNIȚĂ, tarnițe, s. f. 1. Șa (țărănească) de lemn sau (rar) de piele, folosità la călărit sau la transportul unor poveri. 2. Culme, coamă de munte sau de deal în formă de șa. 3. (Reg.) Drum de munte, bătut de oi sau de vite. – Ucr. tarnića.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne


TÁRNIȚĂ, tarnițe, s. f. 1. Șa (țărănească) de lemn sau (rar) de piele, folosită la călărit sau la transportul unei poveri. 2. Culme, coamă de munte sau de deal în formă de șa. 3. (Reg.) Drum de munte, bătut de oi sau de vite. – Din ucr. tarnyc'a.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

tárniță (-țe), s. f.1. Șa de călărie. – 2. Depresiune într-o înălțime. Sb., cr. tarnice, rut. tarnica „care de poveri” (Tiktin; Candrea), în loc de *tovarnicatovarŭ „povară”, cf. mag. tárnok „șa”. – Der. întărnița, vb. (a înșeua). Tarliță, vb. (Banat, targă) pare a rezulta dintr-o contaminare a lui țarniță cu mag. taraglya „targă”.
Sursa: Dicționarul etimologic român

tárniță, -e, s.f. – (înv.) Șa de călărie, confecționată din lemn (ALR 1971: 374). „Cuvântul mai literar, șa, încă se folosește rar și în înțelesul acel general, ca și tarniță” (Țiplea 1906). – Din ucr. tarnica „care de poveri” (Tiktin, Candrea cf. DER).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

tárniță f., pl. e (sîrb. tarnice, căruță de transport, ceh. tarný, încărcat, d. ung. tár, magazie, depozit. V. tar). Mold. Maram. Șa de lemn, șa de dus sarcinĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

tárniță (pop.) s. f., g.-d. art. tárniței; pl. tárnițe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

tarniță f. Mold. șea de lemn: puse tarnițele și dăsagii pe cai CR. [Serb. TARNIȚE (v. tar)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TÁRNIȚĂ, tarnițe, s. f. 1. Șa (țărănească) de lemn sau (rar) de piele, folosită la călărit sau la transportul unei poveri. 2. Culme, coamă de munte sau de deal în formă de șa. 3. (Reg.) Drum de munte, bătut de oi sau de vite. – Din ucr. tarnyc’a.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)