TARÁNCĂ, tărănci, s. f. (Iht.; reg.) Ocheană. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a taráncă (reg.) s. f., g.-d. art. tărắncii; pl. tărắnciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
TARÁNCĂ, tărănci, s. f. (Iht.; reg.) Ocheană. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) tarấncă, tărinci, s.f. (reg.) 1. fierul care leagă osia carului de perinoc. 2. schimbător de plug.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
tarâncă f. Mold. baierele sau curmeiele dela codârla carului. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȚĂRÁNCĂ, țărance (țărănci), s. f. 1. Femeie care locuiește în mediul rural; săteancă. 2. (Iht.; reg.) Ocheană, babușcă. – Țăran + suf. -că.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a !țăráncă s. f., g.-d. art. țărắncii; pl. țărắnci Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
țărancă f. 1. femeie dela țară; 2. carnea peștelui băbușcă, albă, sărată și uscată întreagă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȚĂRÁNCĂ, țărănci, s. f. 1. Femeie care locuiește în mediul rural; săteancă. 2. (Iht.; reg.) Ocheană, babușcă. [Pl. și: țărance] – Țăran + suf. -că.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ȚĂRÁNCĂ, țărance (țărănci), s. f. 1. Femeie care locuiește în mediul rural; săteancă. 2. (Iht.; reg.) Ocheană, babușcă. – Țăran + suf. -că.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a !țăráncă s. f., g.-d. art. țărắncii; pl. țărắnci Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită țărancă f. 1. femeie dela țară; 2. carnea peștelui băbușcă, albă, sărată și uscată întreagă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȚĂRÁNCĂ, țărănci, s. f. 1. Femeie care locuiește în mediul rural; săteancă. 2. (Iht.; reg.) Ocheană, babușcă. [Pl. și: țărance] – Țăran + suf. -că.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)