Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele tanin:

TANÍN, taninuri, s. n. Produs vegetal cu gust astringent, solubil în apă, care are proprietatea de a tăbăci pielea, cu întrebuințări în industrie; acid tanic. – Din fr. tanin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


TANÍN s.n. Substanță organică de origine vegetală, folosită în special la tăbăcirea pieilor. [< fr. tanin].
Sursa: Dicționar de neologisme

TANÍN s. n. tanat organic natural, astringent, din stejar, la tăbăcirea pieilor și fabricarea cernelurilor negre; acid tanic. (< fr. tanin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*tanín n., pl. urĭ (fr. tanin, d. tan. V. tanic). O substanță astringentă care se află în coaja stejaruluĭ, castanuluĭ și altor copacĭ și care servește la tăbăcit și ca tonic în medicină.
Sursa: Dicționaru limbii românești

tanín s. n., (sorturi) pl. tanínuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

tanin n. substanță ce se află în coaja stejarului si cu care se argăsesc pieile.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TANÍN, (2) taninuri, s. n. 1. Produs vegetal cu gust astringent, solubil în apă, care are proprietatea de a tăbăci piele, cu utilizări în industrie; acid tanic. 2. Sortiment de tanin (1). – Din fr. tanin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)