TAMAZLẤC, tamazlâcuri, s. n. (Înv.) Totalitatea vitelor care aparțineau unui proprietar, unei gospodării; cireadă de vite. – Din tc. damizlık, bg. tamazlăk.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a tamazlâc, tamazlâcuri, s.n. (înv.) 1. loc de îngrășare a vitelor. 2. cireadă de vite (boi, vaci și tauri).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
!tamazlấc (înv.) (-maz-lâc) s. n., pl. tamazlấcuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită tamazlâc n. turmă de boi sau de vaci cu taurul lor de prăsilă: turmele și tamazlâcurile lui CR. [Turc. TAMAZLYK, îngrășarea vitelor și locul unde se îngrașă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TAMAZLẤC, tamazlâcuri, s. n. (înv.) Totalitatea vitelor care aparțineau unui proprietar, unei gospodării; cireada de vite. – Din tc. damizlik, bg. tamazlăk.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)