TAMÁN adv. (Pop.) 1. Tocmai, întocmai, chiar, exact. 2. În special, mai ales. 3. De-abia, într-un târziu, numai. – Din tc. tamam.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a tamán adv. – Precis, exact. – Mr., megl. tamam. Tc. tamam (Roesler 603; Șeineanu, II, 347; Lokotsch 2010; Ronzevalle 67), cf. ngr. ταμάμου, alb., mag., sb. taman. Der. de la tocmai › tocman (Lambrior 109) nu este probabilă.Sursa: Dicționarul etimologic român
tamán adv. (turc. [d. ar.] tamam, temam, deplin, terminat, tocmaĭ; alb. tamán, sîrb. táman). Fam. Pop. Tocmaĭ, chear [!]: taman așa, taman la pont (chear cînd trebuĭa), am casa taman la vale.
Sursa: Dicționaru limbii românești
tamán (pop.) adv.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită taman adv. tocmai: să-l slujești taman trei ani de zile CR. [Turc. TAMAN, deplin].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TAMÁN adv. (Pop.) 1. Tocmai, întocmai, chiar, exact. 2. În special, mai ales. 3. De-abia, într-un târziu, numai. – Din tc. tamam.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)