TÁLUS, talusuri, s. n. (Anat.) Călcâi, astragal. – Din lat. talus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TÁLUS s.n. Primul dintre oasele tarsiene ale piciorului; astragal (1). // adj. Picior talus = Picior răsucit, chircit. [< fr., lat. talus].
Sursa: Dicționar de neologisme
TÁLUS I. s. n. astragal1 (1). II. adj. picior ~ = picior răsucit, chircit. (< fr., lat. talus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
Talus = Talos.
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman
tálus (călcâi) s. n., pl. tálusuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TÁLUS, talusuri, s. n. (Anat.) Călcâi, astragal. – Din lat. talus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) țâlúș s.n. (reg.) dârjală.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme