talániță (-țe), s. f. – Tîrfă, prostituată. – Var. înv. tălaniță, talaimiță. Origine incertă. Probabil ar trebui pornit de la gr. sau ngr. θαλαμος „alcov” cf. θαλαμηπόλος „cameristă”, cu suf. -iță sau prin transpoziția suf. gr. -ίσσα. Rut. talánnica, propus ca etimon de Tiktin și Candrea, trebuie să provină din rom.; legătura cu talan (Scriban) este dubioasă. Sec. XVII, înv.Sursa: Dicționarul etimologic român talaníță f., pl. e (cp. cu talan. La Cdr. „cp. cu rut. talánnica, femeĭe fericită”). Rar azĭ. Fleoarță. – La Cant. tălániță, în Serbia talaĭmíță. V. țolină, tîrfă, teleleĭcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
talániță (-țe), s. f. – Tîrfă, prostituată. – Var. înv. tălaniță, talaimiță. Origine incertă. Probabil ar trebui pornit de la gr. sau ngr. θαλαμος „alcov” cf. θαλαμηπόλος „cameristă”, cu suf. -iță sau prin transpoziția suf. gr. -ίσσα. Rut. talánnica, propus ca etimon de Tiktin și Candrea, trebuie să provină din rom.; legătura cu talan (Scriban) este dubioasă. Sec. XVII, înv.Sursa: Dicționarul etimologic român talaníță f., pl. e (cp. cu talan. La Cdr. „cp. cu rut. talánnica, femeĭe fericită”). Rar azĭ. Fleoarță. – La Cant. tălániță, în Serbia talaĭmíță. V. țolină, tîrfă, teleleĭcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
TĂLÁNIȚĂ, tălanițe, s. f. (Înv.) Femeie de moravuri ușoare. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a tălaníță, V. talaniță.
Sursa: Dicționaru limbii românești
tălániță (înv.) s. f., g.-d. art. tălániței; pl. tălánițeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
tălaniță f. prostituată de ultimul rang: o tălaniță de cârciumă FIL. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TĂLÁNÍȚĂ, tălanițe, s. f. (înv.) Femeie de moravuri ușoare. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)